Despre meseria de Topograf
Nu a fost prima mea iubire in materie de “ce vrei sa devii in viata”. Nici macar a doua. Am facut facultatea de mecanica fina (si, ca sa fie clar, mi-a placut), am profesat vreo 3 ani, apoi am devenit mama cu program intreg 3 ani. Bineinteles, cand am dorit sa ma intorc la munca, nu m-a mai angajat nimeni in domeniu. Intrebarea “ce experienta ai in ultimii 3 ani?” m-a facut sa ma resemnez ca voi mai fi vreodata inginer de mecanica fina. Erau alte vremuri. Din intamplare, noroc, sansa, am gasit un post care avea de a face, tangential, cu topografia. Asa am descoperit a “cata?” dragoste. Am invatat sa lucrez in programe cad, de fapt am invatat sa lucrez pe calculator, apoi am facut o noua facultate, colegiu de cadastru. Si asa am devenit topograf... si un mic intreprinzator. Pentru ca, alaturi de un prieten, ne-am infiintat o firma de profil care, in curand, va implini 11 ani.
11 ani grei, frumosi, cu multa munca, stres, bucurie, oboseala, impliniri, am trecut prin tot spectrul de trairi.
Ce facem noi? Suntem topografi. Muncim cu oamenii, cu institutiile, cu hartiile, cu calculatorul. O munca complexa. Munca fizica uneori epuizanta si multa, multa munca intelectuala.
Avand contact cu multi clienti, am avut norocul sa cunosc oameni deosebiti. Am invatat sa comunic, sa inteleg tipologii umane, sa incerc sa ajut oamenii. Categoric, nu am reusit intotdeauna sa multumesc pe toata lumea, dar am incercat. Ce te poate recompensa mai mult decat sa vezi multumirea in ochii oamenilor? Iar la polul opus, ce te poate intrista mai mult, la locul de munca, decat sa nu reusesti sa descalcesti, pentru clientii tai, itele incurcate ale actelor?
Dar, mai ales, am cunoscut natura in toate ipostazele ei, frumoasa si salbatica, murdarita de mizeriile umane, ruinata de cladiri hidoase, plina de culoare primavara, arsa de soarele nemilos vara, colorata in auriu toamna, pustiita de culoare, inghetata si apoi acoperita de alb iarna. Asa am descoperit natura si am invatat sa-mi iubesc tara.
Asadar, o meserie nu este numai despre hartii, acte, cozi la institutiile de stat. Este si despre oameni, despre natura. Te ridica si, uneori, te coboara. Dar important este sa incerci mereu sa fii mai bun, profesional, uman.